|
TSUNAMI
Membru Puf
Inregistrat: acum 16 ani
|
|
29 iunie
cu ceva intarziere batranul b767 ridica cu greutate trenul de pe asfaltul incins din toronto pe care-l introduce in locul pregatit special pana acasa in budapesta, unde pista nemiloasa topeste si smulge bucati negre din cauciucul moale.
30 iunie
e o vreme splendida. budapesta ne-a binecuvantat cu o imagine de vis a marelui sarpe dunarean strajuit de mii de locuinte si hoteluri si "legat" in matca de zeci de poduri.
primele glume se fac auzite. ungurilor nu le prea arde de zambet. imi fac pregatirea pentru mai tarziu.
"hey, how's life?"
"pard'me?"
"how is your life?"
"what do you mean?"
"i mean, how are you...", god, tare grea "adaptarea" asta.
se zambeste foarte putin sau deloc.
la iesirea din aeroport cateva persoane cu pancarde cu numele celor aspteptati.
cineva ma astepta si pe mine mai langa usa cu numele suficient de corect scris. scot pasaportul (romanesc) si ma duc cu el deschis sa verific cateva persoane. prima pancarda: robert. ma duc si citesc atent foarte aproape. tipul incepe sa-mi indruge ceva in engleza. verific cu numele de pe pasaport. imi intinde mana. i-o iau si o scutur si ma scuz ca nu e numele meu. cativa incep sa rada. urmeaza urmatorul. aceeasi poveste, mai putin scuturarea mainii. acum toti cei cu pancarde, ma urmareau pe mine. i-am facut atenti sa-si indrepte atentia catre cei care vin pe poarta.
in sfarsit, ajung la cel care ma asteapta. in engleza stia numai 2 cuvinte: "nou inglis".
oops, that's a start.
ne imbarcam cu cele 2 genti intr-un microbuz si dupa 4 minute de mers ajungem la destinatie. dollar-rent-a-car.
actele erau deja pregatite si imbarcarea in vehiculul care ma va purta 2 saptamani, un fiat grande punto, diesel (cu un consum uluitor de mic, 40L pentru 900km) a durat foarte putin. gps-ul a fost instalat si a urmat calatoria prin centrul aglomerat al budapestei pana la hotelul ramada. masina, 404 euro pentru 14 zile, fara limita de km, si cu autostrazile unguresti platite
preturi mari pentru confortul oferit. patru stele, camera foarte mica, aerul conditionat era galagios. camera, 70 euro, garajul 16 euro, micul dejun 32 euro (pret care m-a convins sa verific mc.donalds-ul a doua zi dimineata, deci am salvat 32 de euro)
am pornit-o pe afara la plimbare dupa multe minute de rugaminti. oboseala isi spunea cuvantul.
multe terase. era sa zic ca-n quebec city, dar de fapt eram acum in europa.
am mancat la o terasa, traditionala supa de gulas alaturi de alte bunataturi, bineintels cu un vin unguresc rosu.
pretul total s-a ridicat la 45 euro.
1 iulie.
tricoul alb-rosu canadian cu o frunza de artar pe piept mi se intinde peste pectorali, sarbatorind ziua canadei. sa tacamul sa fie complet am cautat un mc.donalds, stiind ca tim hortons este imposibil de gasit in ungaria. surpriza. cafeaua este chiar grozava aici. numai ca este foarte mica, si, espresso. am luat paharul de carton ca amintire pentru a fi comparat cu unul din america (cand ma voi duce), extra-large.
autostrazile unguresti, grozave. se circula insa civilizat si atent. limita de viteza este depastia de trafic cu aproape 10km/h. gps-ul ma atentiona de locurile in care sunt amplasate camerele pentru monitorizarea circulatiei
intrarea in romania a avut loc prin jud bihor, la valea lui mihai.
diferenta mare de unguri la capitolul calitatea soselelor.
pranzul festiv cu prilejul zilei canadei a fost consumat in satu mare. mancare excelenta. si ieftina. in jur de 30 de dolari cu bautura. din satu mare soselele sunt mult mai bune. bani am scos de pe cardul de banca doar la bcr. la tiriac, transilvania si banca de dezvoltare cardul a fost inoperabil. cu card de credit n-am incercat pentru ca nu stiam nici un pin de pe cele 6 carduri pe care le aveam, lol.
a urmat cimitirul vesel, care sincer, nu mi s-a parut prea vesel, apoi o pensiune cu de toate in maramures, la silistea de sus. am trecut prin sate neatinse de timp. oameni care mergeau la taierea ierbii cu coasa, animale care se intorceau singure de la pascut. am oprit masina, si un miros de iarba taiata proapat si baliga de vita mi-a umplut plamanii. o liniste de mormant era spintecata cand si cand de tipetele celor 2 pui (mari de acum) de barza care cu o inginerie perfecta a contruit cuibul in varful unui stalp. strazi curate, case noi si viu vopsite. pe strada, in sate in special batrani si copii. ceilalti banuiesc ca sunt pe undeva prin europa la "servici"
2 iulie.
o "proba speciala" pe gutin si pe cavnic mi-au readus aminte de tineretile tumultoase scufundate in decibelii impartiti cu daruire de motoarele vehiculelor de raliu de acum mai bine de 10 ani. dupa revederea cum un prieten din baia mare a urmat drumul catre vatra dornei pe valea bistritei, drum care a accentuat imbatranirea mea. de la iesirea din bistrita pana in vatra dornei, media a fost de 22km/h. peisajul fara concurenta in lume, a fost umbrit de starea de spirit datorata drumului care se refacea si era impartit in zeci de segmente, cu semafor. camioanele mari contribuiau la frustrarea ce m-a inconjurat din toate colturile. la hotel am putut plati cu cardul de credit, si din nou, mancarea fara cusur.
plimbarea prin parcul de langa hotel a fost presarata cu grupuri de copii si nu numai care incercau s-o ademeneasca pe "mariana" cu nuci.
3 iulie.
plecarea din vatra dornei in aceleasi conditii in care s-a efectuat venirea, nu inainte de a savura un mic dejun inclus in pretul de cazare, in care un articol principal au fost lactatele. cu alate cuvinte, pana in targul neamt, condusul a fost JALE. 36km parcursi in 2 ore.
in tg neamt bcr-ul ne-a ajutat cu schimbul valutar cu o rata mai proasta decat la transilvania si brd, care desi aveau afisata rata de schimb, nu cumparau dolari canadieni.
soseaua EXCELENTA din tg neamt. a urmat drumul catre vest inapoi in transilvania prin cheile bicazului, tg mures pana la sibiu. peisaje de vis, cand strajuite de padure cu copaci a caror coroane se uneau deasupra soselei, cand intre versanti abrupti. inoptarea a fost decisa la cisnadioara la pensiunea subcetate, pe care o recomand cu toata puterea. 140lei sau $70, intr-o camera uriasa cu baie si mic dejun foarte variat inclus. dupa inregistrare si masa (55 de lei sau $27), pornim spre un sibiu pulsand de viata cred ca in orice perioada a zilei. s-a consemnat in agenda intalnirea cu un prieten canadian de a doua zi, aranjata la telefon si s-a consumat un alt episod de relaxare la o terasa la care accidental am prins o masa libera.
4 iulie.
dupa micul dejun si imbarcare, urmeaza sibiul si intalnirea cu radu, cu un stil de condus mult imbunatatit. parcarea... unde iti gasesti (iti faci) un loc.
din nou terasa cu cel mai bun cafe-frappe gustat pana acum. a fost prezent si stefan-cel (cu gura) -mare.
valea oltului cu un trafic fluent si destul de rapid, desi un pic cam aglomerata, o splendoare.
noaptea am petrecut-o in pucioasa, o mica localitate aproape de targoviste. din nou, gustul mancarii si preturile, la inaltime.
5 iulie.
sinaia, predeal (unde incepe sa ploua). intentia era un mic dejun la cioplea, din pacate, inchisa. inapoi la sinaia si urcusul la 1400. pe drum, un mos martin savura niste paine darutia sau uitata de turisti. reverse si picture after picture.
la 1400, parcare (4 lei sau $2 pentru o zi) si urmeaza telecabina pana la 2000. pretul la telecabina, cam piperat, 20 lei de persoana. un pic inourat, dar peisaje cu care eram deja obisnuit. mirosul pajistii alpine il uitasem insa. oh god!
vantul batea destul de tare, temperatura in jur de 7°C (fata de 23°C jos in sinaia).
in telecabina eram numai noi, "soferul" si inca 2 tineri care discutau in engleza si cautau drumul pe o harta catre vf cu dor. am intrat in discutie cu ei. el m-a intrebat de unde suntem. i-am explicat ca suntem de-ai casei romanesti cat si de-ai continentului american. si din canada de unde? "waterloo, about 100km west of toronto", "sheit", raspunde el, "scuze me?", eu, iar el, "i'm french!" la care incepem toti sa radem (mai putin mecanicul).
la intoarcere am mancat la vechea cabana de la 1400, din nou excelent si ieftin.
a urmat drumul pe valea prahovei spre bucuresti.
acasa, surpriza in toata regula. nimeni nu se astepta sa ne vada! din fericire alaturi de "running heart" nu s-au inregistrat evenimente neplacute. dezamagirea insa nu s-a putut ascunde ca n-am mers direct acasa si mai ales ca va trebui sa plecam si la mare.
6 iulie, acasa, vizita la o ruda la mizil si masa in gradina.
7-8-9-10 iulie, muzeul satului (pe 7 dimineatza) si plecarea la mare. inainte de fetesti am facut dreapta de pe autostrada soarelui si am trecut dunarea cu bacul. foarte rustic.
la mare cazarea la hotel pescarus 2* chiar la intrarea in mamaia, aproape de plaja, hotel care-l bate de departe pe faimosul ramada de 4* din centrul budapestei.
aglomeratie, gasesti cu greu un loc de parcat masina. preturile mi s-au parut mici fata de sperieturile cu care am fost administrat. camera de hotel, $70. la aer conditionat, $80.
pe lugimea statiunii, din constanta pana la hanul piratilor estimez ca sunt peste 50 de restaurante cu autoserviri cu mancare beton. pretul... in jur de $25 penru 2 persoane, cu berea inclusa. la celelalte restaurante, preturile cam cu 10% mai mari.
se poate manca si la restaurante de lux in general la hoteluri tari cu preturi pe masura (o cafea si o sticla de 500mL de apa, $7)
in ultima seara am luat masa pe o terasa la malul marii cu specific italienesc.
12 iulie
inapoi acasa. pupaturi, mese, circulatie prin bucuresti, cuparat haina de blana pentru fete, $350 gaura in buget, bot umflat
13 iulie
dimineata incepem drumul inapoi spre canada. drumul pe valea oltului s-a facut acum de la sud spre nord, si inpotarea am avut-o la arad la best-western, 3*. $100 cu mic dejun inclus, cel mai grozav mic dejun de pana acum.
14 iulie
la 10 plecam spre budapesta. vama e o formalitate acum. urmeaza drumul pana in szeget, trecm tisa si oprim pentru o cafea la mc donalds unde se consuma restul de forinti si se bea o cafea.
urmeaza autostrada, re-fuelling, predarea masinii, aeroport si... 9 ore jumate de zbor pana la toronto.
traficul. in bucuresti am condus 50km in ... 4 ore.
se ciscula insa mult, mult, mult mai civilizat decat acum 10 ani. adica dai semnal stanga, se opresc si-ti fac loc, mai usor ca aici in canada care gasesti imbecili care se urca pe claxon. in aceeasi masura depasirea. nu de multe ori tzarani care accelereaza cand ii depasesti. pe sosea in romania depasesti si ceva vine din fata, cel depasit incetineste si uneori iese pe banda de siguranta, cel care vine din fatza se duce cat mai pe dreapta, asta fara sa te injure sau sa-ti faca semne cu farurile ca aici. se circula mult mai atent ca aici, oglinzile sunt verificate in permanenta, ti se multuimeste cand faci loc. densitatea insa, iti omoara timpul.
acum va scriu si plang, va scriu, as mai fi vrut
Modificat de TSUNAMI (acum 16 ani)
|
|
