iioana84
V.I.P.
 Din: roman
Inregistrat: acum 18 ani
|
|
castelul peles din sinaia
In anul 1873, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, venit la tronul Romaniei in 1866, incepea construirea Castelului Peles la Sinaia (localitate care la acea data se numea Podul Neagului) pe locul cunoscut sub numele de Pietrele Arse.
Locul ales de principe pentru castelul sau era salbatic dar pitoresc, ceea ce probabil l-a si atras. Carol vine pentru prima data la Sinaia in 5-6 august 1866, cand este gazduit la manastirea din localitate, ridicata in 1695 de spatarul Mihail Cantacuzino.
Din 1872 principele isi cumpara terenul, 1000 de pogoane, si ii solicita arhitectului Wilhelm Doderer, de scoala germana, realizarea planurilor viitoarei resedinte.
Lucrarile incep in toamna anului 1873, dar piatra fundamentala a castelului va fi pusa pe 10/22 august 1875. Dupa 1876 lucrarile Pelesului sunt in grija arhitectului Johannes Schultz, asistentul lui Doderer, mai usor de convins in modificarea planurilor initiale. Pe 7 octombrie 1883 are loc inaugurarea oficiala. La aceasta data se incheie in fapt prima etapa de constructie a castelului; activitatea continua, Pelesul fiind transformat si amplificat, la forma actuala ajungandu-se in 1914. Lucrarile dintre 1893-1914 au fost incredintate arhitectului ceh Karel Liman care-si pune o puternica amprenta asupra castelului si care construieste si celelalte edificii din complex.
Caracteristicile arhitecturii exterioare ale Castelului Peles sunt specifice stilului neorenasterii germane: profiluri ascutite, verticale zvelte, forme neregulate, fragmentarea compozitiei fatadelor, asimetria corpurilor, abundenta lemnului sculptat si a elementelor decorative.
Terasele castelului, in stilul neorenasterii italiene, sunt impodobite cu statui, vase, coloane, fantani, acestea contribuind la reusita arhitecturii peisagistice a ansamblului.
Ca si la exterior, si in interior se intalnesc elemente ale neorenasterii germane, dar exista si incaperi in diverse alte stiluri, reluari ale renasterii italiene, engleze, barocului german, rococo-ului, stilului hispano-maur, turcesc etc. Holul de onoare, cea mai somptuoasa sala de receptie a castelului, este amenajat de Karel Liman in anul 1911, pe locul unei foste curti interioare. El se inalta pe trei niveluri in centrul corpului principal al Castelului. Peretii salii sunt lambrisati in lemn de nuc intarsiat cu esente nobile si exotice pana la nivelul balcoanelor etajului 1, decoratia salii fiind inspirata de una dintre cele mai reprezentative incaperi de locuit ale Renasterii germane si anume camera "Fredenhagen", aflata in actualul Palat de Comert din Lubeck. La bogatia sculpturala a lambriurilor se adauga basoreliefuri si statuete din alabastru reprezentand subiecte mitologice, biblice si istorice. Deasupra acestora, friza de panouri intarsiate prezinta castele medievale germane si elvetiene ale familiei de Hohenzollern. Toata decoratia in lemn a incaperii cat si o parte din mobilier au fost executate in atelierele vienezului Bernhard Ludwig, principalul artist decorator al Pelesului. La nivelul superior, intre arcadele balcoanelor primului etaj, sunt expuse tapiserii franceze de Aubusson din secolul al XVIII-lea, realizate dupa cartoanele lui Francois Boucher. Plafonul din sticla, impodobit cu vitralii reprezentand scene alegorice si motive heraldice, este mobil, putand fi actionat cu un motor electric sau manual.
Salile de arme au fost amenajate intre anii 1903-1906, intr-un spatiu decorat in stilul neorenasterii germane. Peretii sunt decorati la partea inferioara cu lambriuri din lemn de stejar, iar plafonul cu casetoane purtand steme si devize in limba latina. Salile cuprind o bogata colectie de arme, peste 4000 de piese europene si orientale, din secolele XIV-XVII. Panopliilor li se adauga o suita de armuri germane din secolele al XVI-lea si al XVII-lea si o pretioasa armura completa de cal si cavaler, de tip maximilian, unica in Romania. In Sala Mare, caminul monumental este decorativ (castelul are incalzire centrala din anul 1883); la partea superioara a acestuia, basorelieful, semnat de berlinezul Paul Telge, ilustreaza o scena din batalia de la Nicopole (1396). Pe polita se afla o spada germana de calau din secolul al XVI-lea, pentru decapitarea nobililor.
Ansamblul interioarelor este completat de vitralii, lucrari germane originale din secolul al XVII-lea.
Sala de consilii, amenajata in 1914, aminteste una din salile Primariei din Lucerna-Elvetia. Sculptura, intarsia si marchetaria sunt de o bogatie impresionanta.
Cabinetul de lucru, decorat cu piese ale atelierelor Heynmann din Hamburg in stilul neorenasterii germane, a fost finalizat in anul 1883. Se remarca un impunator birou si un pupitru destinate audientelor oficiale. Vitraliile, piese elvetiene din secolul al XVII-lea, reprezinta steme ale cantoanelor.
Sala veche de muzica a fost transformata dupa 1905, la dorinta reginei Elisabeta, in salon pentru serate literare. Picturile pe panza, semnate de Dora Hitz, ilustreaza basme germane versificate de Carmen Sylva, iar vitraliile-legende populare romanesti in variantele poetului Vasile Alecsandri.
Mobilierul sculptat in lemn de tek este primit in dar de rege din partea maharajahului de Kapurtala.
Sala florentina, prima sala de receptie a castelului, se numeste si "Marele Salon". Spatiul este decorat in stilul neorenasterii italiene cu numeroase elemente de renastere florentina. Usile din bronz turnat, decorate cu personaje feminine si motivele florale au fost realizate in atelierele Luigi Magni din Roma. Caminul din marmura de Paunazio are la partea superioara reductii din bronz dupa Michelangelo. Plafonul, sculptat in lemn de tei, aurit, este decorat in centru cu o pictura, copie dupa Giorgio Vasari.
Completeaza fastul si somptuozitatea incaperii doua mari candelabre, o oglinda, arta decorativa din sticla de Murano, doua lucrari originale de scoala Veronese si Bernardino Luini si alte piese, copii dupa maestri italieni.
Sala maura a fost proiectata de arhitectul francez Charles Lecompte du Nouy. Ea imprumuta in decoratie elemente de stil hispano-maur, plafonul si peretii fiind impodobiti cu arabescuri din stuc policromat si aurit. In fundal se remarca o fantana din marmura de Carrara, replica dupa o piesa aflata intr-o moschee din Cairo.
Sufrageria, in stilul neorenasterii germane, este opera lui August Bembe din Mainz. Pe dulapul-dressoir si pe masa sunt expuse piese de argint executate in atelierele Paul Telge si Edmund Wolenweber.
Salonul turcesc poarta pe plafon si pereti broderii manuale executate in atelierele Siegert din Viena. Ansamblul este completat de o colectie de vase turcesti si persane din alama.
Sala de teatru pastreaza in decoratie elemente ale stilului Ludovic XIV; are 60 de locuri si loja regala. Pictura plafonului si friza decorativa de aici sunt semnate de austriecii Gustav Klimt si Frantz Matsch.
Scara de onoare, proiectata de Karel Liman, face legatura intre parter si etajul 1. Se remarca bogatia sculpturala specifica neorenasterii germane. Sala de concerte adaugata in 1906 este decorata in stilul neorenasterii engleze - peretii lambrisati la partea inferioara si tapetati cu piele de Cordoba din secolul al XVIII-lea in partea superioara. Deasupra caminului din lemn si piatra de Ruschita se afla portretul reginei Elisabeta, realizat de Jean du Nouy. Aici s-a hotarat, la Consiliul de coroana din 1914, neutralitatea Romaniei in primul razboi mondial.
Dintre instrumentele muzicale se remarca un pretios clavecin executat la Anvers in 1621, un pian cu coada verticala Bluthner si o orga Rieger cu doua claviaturi.
Dormitorul pentru oaspetii princiari este mobilat cu o garnitura in stil rococo realizata la Viena de ebenistul Bernhard Ludwig. Candelabrul din cristal de Boemia si statuetele din portelan de Meissen dau stralucire spatiului, completandu-l.
Sufrageria de la etajul 1 cuprinde un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea. Piesele sunt decorate cu basoreliefuri reprezentand scene din viata taranilor bretoni, costume si obiceiuri ale acestora.
Apartamentul imperial se impune prin fast si solemnitate. Spatiul este amenajat in anul 1906, in vederea unei vizite pe care imparatul Austro-Ungariei, Franz Josef, urma sa o faca in Romania cu prilejul jubileului de 40 de ani de domnie a regelui Carol 1.
Decoratorul August Bembe a preferat barocul austriac, stilul Maria Theresa, caracterizat prin somptuozitate. O nota in plus de pretiozitate este data de tapetul din piele de Cordoba, original, din secolul al XVI-lea.
_______________________________________
Nu arunca piatra in vecini daca ferestrele tale sunt de sticla.
|
|
